Comoara de la Topalu

commentariu · 338 Vizualizări

La 15 kilometri de Hârşova, pe malul Dunării, se găseşte Topalu, un sat nu foarte răsărit, la care se ajunge pe o arteră secundară, ieşită din vechiul drum naţional spre care se mergea la Mare, înainte de a exista autostrada A2. Acum pe şosea maşinile sunt rare, iar turişti

Comoara de artă de la Topalu

La 15 kilometri de Hârşova, pe malul Dunării, se găseşte Topalu, un sat nu foarte răsărit, la care se ajunge pe o arteră secundară, ieşită din vechiul drum naţional spre care se mergea la Mare, înainte de a exista autostrada A2. Acum pe şosea maşinile sunt rare, iar turiştii care se îndreaptă spre Topalu şi mai rari.

Ce să cauţi la Topalu? Ei bine, aici se găseşte una dintre cele mai valoroase colecţii de artă plastică românească. Este un „best of” al maeştrilor români de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Sunt aici toţi granzii picturii: Grigorescu, Luchian, Tonitza, Pallady, Petraşcu, Steriadi, Ressu, Iser, Ciucurencu ş.am.d., dar şi lucrări ale unor sculptori precum Oscar Han, Dimitrie Paciurea, Cornel Medrea sau Ion Jalea.

La Topalu se află una dintre cele mai valoroase colecţii de pânze semnate de maeștri români

Casa care adăposteşte impresionanta expoziţie este situată în centrul localităţii şi este casa natală a medicului Gheorghe Vintilă (1898-1978), cel care în 1960 şi-a donat colecţia personală comunei. Condiţia a fost ca muzeul care urma să fie constituit să poarte numele părinţilor săi, Dinu şi Sevasta Vintilă, şi să fie găzduit în casa sa natală.

De afară, casa, de dimensiuni medii, nu pare suficient de mare pentru a adăposti cele 228 de lucrări donate. Dar ea a fost extinsă, fără a-i afecta imaginea exterioară, astfel încât numără 12 săli de expoziţie.

Curatoarea expoziţiei, Maria Buzatu, care lucrează aici de 50 de ani, povesteşte că părinţii colecţionarului au fost primii învăţători din comună şi au fost şi cei care au construit prima şcoală din sat, cea în care se află acum colecţia de artă.

Cât despre fondatorul muzeului, ea spune că Gheorghe Vintilă a practicat medicina (obstetrică şi ginecologie) la Bucureşti, unde a ajuns să îl cunoască şi să devină cel mai bun prieten al sculptorului Oscar Han. „Prin intermediul lui Oscar Han a ajuns să-i cunoască pe ceilalţi trei membri ai grupului de la Balcic, Tonitza, Şirato şi Dimitrescu, dar şi pe mulţi alţi artişti”, precizează curatoarea muzeului, care l-a cunoscut personal pe Gheorghe Vintilă. Învârtindu-se în cercurile artistice ale Bucureştiului, doctorul Vintilă a avut acces la cei mai renumiţi pictori, iar rafinamentul de cunoscător l-a ajutat să achiziţioneze ceea ce merita, nu ceea ce era la modă, mai spune doamna Buzatu.

Sălile muzeului de la Topalu adăpostesc zeci de capodopere, care încântă ochiul şi celor mai puţin formaţi vizitatori. În aproape fiecare sală se regăsesc crâmpeie din realităţile Dobrogei de acum 100 de ani, semnate de membrii grupului de la Balcic, dar şi de alţii, peisaje şi portrete dinainte ca industrializarea să schimbe radical lumea. Iată câteva dintre acestea: „Turc” (Ştefan Popescu), „Mangalia”, „Margine de Balcic”, „Spoitori” (Francisc Şirato), „Almet Ali” (Jean Alexandru Steriadi), „Geamie la Turtucaia” (Constantin Artachino), „Dunărea la Cernavodă” (Sabin Popp), „Oraşul Tulcea” (Hrandt Avakian), „Pe plajă” (Samuel Mutzner), „Vedere din Constanţa” (Alexandru Moser Padina), „Tătăroaice în repaus”, „Tătăroaice la Silistra” (Iosif Iser), „Dunărea la Măcin” (Virgil Almăşanu), „La Mangalia” (Ştefan Dimitrescu), „Femeie cu copil la marginea oraşului” (Ştefan Luchian), „Stânci la mare” (Alexandru Satmary), „Peisaj la Constanţa” (Theodor Pallady), „Mangalia”, „Casă la Silistra”, „Femeie la mare”, „Pe malul mării” (Gheorghe Petraşcu), „Tătăroaică cu copil”, „Cap de tătăroaică”, „Balcic: margine de crâng”, „Baia turcească”, „Geamie, Balcic”, „Casă şi curte la Mangalia” (Nicolae Tonitza), „Peisaj la Constanţa” (Marius Bunescu), „Cimitir tătăresc la Balcic”, „Peisaj din Tulcea” (Nicolae Dărăscu), „Tătăroaice la Balcic” (Petre Iorgulescu-Yor). Toate acestea constituie o frescă sui generis a Dobrogei de la cumpăna secolelor al XIX-lea şi XX.

Casa natală a colecționarului Gheorghe Vintilă este acum un obiectiv turistic major

După pensionare, povesteşte doamna Buzatu, Gheorghe Vintilă a lucrat la Muzeul de Artă din Constanţa, de care depinde şi colecţia muzeală de la Topalu, inaugurată în 1961, cu fast, în prezenţa autorităţilor de atunci. Gheorghe Vintilă a murit în 1978, la 80 de ani. Muzeul continuă să funcţioneze, vizitat de puţini turişti şi aproape deloc de VIP-uri. Cu excepţia oficialităţilor locale, singura persoană importantă de care îşi aminteşte curatoarea să fi vizitat colecţia a fost Zoe Ceauşescu, într-un drum de întoarcere de la mare, în anii 1980.

Am fost întrebat deseori de ce am donat cele 228 de lucrări de pictură, sculptură şi grafică – adunate de-a lungul a patruzeci de ani de febrilă activitate de colecţionar – tocmai Primăriei comunei Topalu. De ce am ales tocmai Topalu pentru împlinirea visului meu de a deschide şi permanentiza un muzeu sătesc de artă în Dobrogea? De ce, dată fiind izolarea Topalului, lateralitatea sa faţă de căile cele mai la îndemână? Am ales Topalu din raţiuni sentimentale, pentru că el reprezintă obârşia neamului meu. Stră-străbunii mei s-au născut la Topalu, ei fiind continuatori ai locuitorilor stabiliţi aici în cine ştie ce veac îndepărtat.

Gheorghe Vintilă, 1972, în revista „Tomis”

commentariu
Pro Quality UTube Anunțuri Gratuite InfinityAsig